Copy that

Eu cred că în orașele mici găsești cea mai pură formă de publicitate. Și când zic pură, zic fix prima idee pe care a avut-o omul în minte.

Știți că e regula aia a brainstormingului: primele două-trei idei le dai la spate și de abia de la următoarele e treaba treabă.

Voi vă imaginați cât de mișto e să îți vină o idee de nume, de tagline sau de vizual și să le pui direct pe un banner sau pe o firmă luminoasă? Să nu existe nici un client nemulțumit și nici o corectare riguroasă. Să fie copy și art și tot direct din sufletul tău: tu ești creativul, tu ești clientul, tu ești proprietarul.

La Piatra Neamț am găsit fix puritatea asta a publicității, în diferite variante:

IMG_20160501_095700
IMG_20160501_123646

Ce ți-e nunta, ce ți-e grădina.

IMG_20160501_123635
IMG_20160501_123004

Și virgule. Cristi îți dă și virgule, că are o tonă.

IMG_20160501_095507

IMG_20160501_095345

Asta e fix definiția FJSC-ului.

IMG_20160502_092609

IMG_20160501_121920

325525_439124762804652_277026590_o

sdfd

Și câteva din trecut:

O unghiuță, un bretonel, un dat în cărți la fata?

A photo posted by Ioana Cozma (@hippiecheese) on

Mi se spune adesea că am cel mai…

A photo posted by Ioana Cozma (@hippiecheese) on

Cum a fost anul tău? #iolamagazin

A photo posted by Ioana Cozma (@hippiecheese) on

Și când mă gândesc cum mă întrebau oamenii dacă „nu există agenții de publicitate în Piatra”. Există freelanceri-patroni.

Vinilurile familiei

Când am ajuns acasă la Piatra, mi-am amintit de colecția de viniluri pe care n-am explorat-o niciodată în ăștia 24 de ani. Adică aveam câteva discuri pe care le ascultam obsesiv când eram mică, dar nu știu cum am ratat să mă uit cu atenție în restul cutiilor.

Și dacă tot mă plictiseam de Crăciun (adică mă odihneam după atâtea friptane de porc), am făcut o selecție cu ce am găsit și m-a impresionat vizual.

Din afară:

De la noi:

Diverse:

În plus, mi-am dat seama de ce gusturile mele muzicale sunt all over the place: pentru că și ai mei sunt la fel.

O bucată de hârtie schimbă o prietenie

Și nu mă refer la căsătorie. Haaa, rimă triplă! (yeah, I’m funny like that).

Mi s-a întâmplat recent. Nu voi spune unde, nu voi numi persoane, dar mi s-a întâmplat și e posibil să vi se întâmple și vouă.

Cineva mi-a făcut cunoștință cu o persoană nouă, i-am zâmbit prietenos și în timp ce i-am întins mâna politicos, am văzut că am o bucată de hârtie igienică roz (de aia ieftină, într-un strat) lipită de deget. Dar, DAAAR, norocul meu a fost că era întuneric. Deci am văzut-o numai și numai eu.

Și normal că în capul meu s-a dezvoltat rapid un mecanism de apărare. Adică, dacă observa și omul ăla, o dădeam pe: ”Și…asta-i a mea sau a ta? Cum procedăm? Cine o ia?” – și ăsta ar fi fost testul perfect să aflu dacă persoana aia ar fi un prieten pe viață, pentru că ar fi putut avea două reacții:

  1. OMG, you so funny! We should totally be friends!
  2. Ewww, ce grețos! (pentru că s-ar fi gândit că cine știe de unde a rămas lipită, deși sigur e după ce te speli pe mâini și te ștergi cu hârtie igienică PENTRU CĂ NU MAI MERGE APARATUL DE USCAT…asta dacă te speli pe mâni…ok, poate ai motive să te îngrețoșezi un pic).
%d blogeri au apreciat asta: