B’ESTFEST

Am ajuns la B’ESTFEST anul ăsta, pentru prima oară. Pentru asta, îi mulțumim pe această cale Alexandrei, care ne-a făcut pe mine, pe Oana și pe Otilia „invitatele ei speciale” (a.k.a. special guests). Cum a fost? La capitolul oameni: lume multă, punkiști wannabe, hipsteri răsuflați, copii de până în 15 ani, bunici pierduți și câțiva oameni ok. La capitolul muzică: câteva concerte ok, câteva super, sonorizare impecabilă, visual-uri puternice, melodii de ținut minte.

Am făcut câteva poze cu telefonul și am adunat câteva întâmplări amuzante.


Top 10 chestii amuzante:

1. Când cânta o formație necunoscută (pentru noi) îi numeam „oameni drăguți și buni”. Era mult mai ușor să spunem: „Ne mutăm la scena Coca-Cola să mai ascultăm alți oameni drăguți și buni cântând?” față de „Cine-s ăia?”.

2. Să stai să aduni pahare de bere aruncate de alții ca să primești unul gratis (la 10 pahare) sau un tricou (la un metru de pahare) e o strategie bună a organizatorilor să-și păstreze curățenia. Ar fi fost o idee și mai bună ca toată treaba asta să funcționeze și în ultima zi (cum n-am blitz la telefon, n-am putut să surprind marea de pahare rămasă în fața scenei).

3. Brățara de pass a fost cam tristuță, pe lângă faptul că te zgâria, se și agăța în tot felul de chestii. Cum i s-a agățat chitaristului de la ROA în corzi și s-a pierdut în ritm.

4. Bunicii cu vârste cuprinse între 60 și 80 de ani care stăteau în rândul 1 sau 2 la concerte și apăreau pe ecrane, erau cam traumatizanți…să-l auzi pe tataia cântând „We are young!” sau pe mamaia fluturând foi cu inimioare la concertul lui Mika nu pare o experiență plăcută. Te face să te gândești ce cântăreț vei idolatriza tu la o vârstă înaintată.

5. Pe lângă bunici, la concertul lui Mika, tipii care au venit cu iubitele au avut momente de îndoială majoră asupra sexualității lor. Cred că întrebările pe care și le puneau mereu erau: „Să îmi placă? Să nu-mi placă?”.

6. Dispozitivele pentru femei de făcut pipi au fost un pic ciudate. Noaptea, coada la baie era kilometrică, imaginează-ți cum e să folosești minunăția aia  de dispozitiv pe întuneric. Și unele chiar au încercat, erau aruncate peste tot în toalete.

7. Să vezi cum îți pleacă banii din buzunar în câteva ore era deprimant. Cu 5 lei jetonul, când te lua foamea și vedeai că 2 mici, o lingură de muștar și 2 felii de pâne valorau un jeton, mai mai să plângi. Să stai în mijlocul mulțimii să-ți numeri banii pentru o bere, 2 mici, autobuz și taxi până acasă și să vezi că rămâi cu 5 lei de toți, e destul de trist. Ne uitam în jur și vedeam cum mamele cumpărau super cantități de mâncare pentru puștii de sub 12 ani (care aveau accesul liber) și noi împărțeam 4 mici și o bere.

8. La Pendulum, super show, super full, lume foarte încântată. Pe lângă încercările unor fete un pic idioate de a face pogo și încântarea vizibilă a mulțimii că și-au luat niște umeri în piept, în fața mea se afla un individ care se afla în armonie perfectă cu muzica. Nu, serios! Chiar așa era. Nu știu dacă era pământean, întrucât capul său se mișca ca o gelatină în ritmul muzicii. M-am întrebat la un moment dat dacă nu suferă de spasmofilie, că nu s-a oprit pe toata perioada concertului.

9.  Transportul a fost de vis. Nu este specificat nicăieri daca ar fi trebuit să fie sau nu gratuit, dar am plătit 1,5 lei biletul pe RATB…eh, să nu îi acuzăm pe cinstiții angajați de mânării. Oricum, tot legat de transport, poveste amuzantă în ultima seară pe baza căreia am fi putut face un film: „Dansând cu autobuzul” (știți Dansând cu lupii).

Scenariul era cam așa: la plecarea către București, la ora 2.00 noaptea, autobuzele veneau din 20 în 20 de minute, iar călătorii care așteptau erau de ordinul zecilor. Când ajungea autobuzul, toată lumea se proptea lângă el. Autobuzul trebuia să întoarcă, oamenii se dădeau ca pinguinii în spate, autobuzul o lua la dreapta, oamenii ca pinguinii la dreapta. Ca după toată agitația asta, să se îmbulzească la ușa din față și să se deschidă subit aia din spate.

10. Povestea asta trebuie tratată separat. Am urcat în cele din urmă, după 2 autobuze pierdute. Noi stăteam în față, iar la mijloc și în spate, toți erau ca sardelele. Deodată,  un miros călduț și neplăcut se strecoară în nările noastre. O dată cu el și replica: „Spuneți-i șoferului să oprească! A leșinat cineva! A făcut pipi pe ea!”. L-am anunțat pe șofer, care n-a vrut să oprească ci doar ne-a sfătuit să-i transmitem să nu mai bea așa de mult. Ne-am petrecut restul drumului fabricând scenarii frumoase cu pipi, beții și moarte. Când am ajuns la Piața Presei Libere, gagica în cauză era grămadă pe jos, scoasă din autobuz. Șoferul a avut dreptate, chiar că era beată.

Anunțuri

Posted on Iulie 4, 2011, in Timp Liber, Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: