Mort cu claxon atașat

Mă trezesc azi-dimineață și știți și voi lenea aia faină, când  ai dormit o tonă dar tot mai stai în pat să te dezmorțești șă să te întinzi ca un pisoi leneș. Copacii din grădină îmi tapetau ferestrele și soarele intra doar puțin în cameră. În amorțeala aia, aud venind de departe două claxoane la unison…stai, ce? Până să mă dezmeticesc, aud claxoanele din ce în ce mai aproape.

Mă ridic din pat și mă duc și eu ca românul curios în balcon să văd nunta de la geam. Numai că…nunta a fost demult și în locul ei apăruse caravana mortului. So this is the new shit, ha? Popa cu alți pretenari mergeau înaintea unui microbuzo-remorcă, în care se afla sicriul; în spatele lui, se afla un șir de oameni care parcă erau adunați de pe stradă – îmbrăcați în toate culorile și atenți la avioane. Presupun că întrebarea a fost: „Hei, am și eu un mort, wanna come? Dăm bairam pe urmă!”.

Dar să revenim la partea deranjantă: care-i treaba cu claxonul, frățică? Ți-a murit careva, da? Și de ce să claxonezi tot drumu de când scoți sicriul din casă până la biserică? Eu am două variante: 1. Nea’/Tanti de sprijină pereții sicriului n-are voie să plece cu suflet cu tot decât în incinta bisericii și d-aia o claxonezi, să stea netrebnicu’ de suflet înăuntru (ca un fel de resuscitare inversă) sau 2. Te dai mare, că de, nu de multe ori îți moare careva…dacă tot te plimbi prin cartier, înviți și vecinu’ la o ocheadă: „Hey, I have junk in my trunk, wanna see?”.

Oricum, claxonul nu e partea cea mai cea. Momentul interesant (da, stăteam chiaună de somn să privesc toată scena) a fost cel în care o hoardă de copchii săreau gardul parcului din fața blocului meu, ca să se ia după mort: „Pretene, am auzit povești din alte cartiere despre înmormântări, dar tre’ să recunoști, mortu’ nostru e mai frumos!” (mi-am imaginat că-și spuneau unul altuia).

Să recapitulăm așadar: popi + cântăreți (ce-s ăia, băieți de altar, tot aia), microbuz cu remorcă cu mort, invitați random la înmormântare, vreo alte 2 mașini care claxonau în același timp cu microbuzul, turma de copchii pe lângă. That seems like fun! Pun pariu că mortul nu și-a imaginat o ieșire așa de fulminantă când și-a dat duhul.

Chiar aseară îmi zicea Mișu: „la noi se moare cu caterincă”. True, true.

Anunțuri

Posted on Iulie 21, 2011, in Cronici Crângășiene, Funny, Timp Liber. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. :))))))funny

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: