Copiii crângășieni

Într-o dimineață vine fratemiu nervos la mine: „Bă, tu i-ai auzit pe chopchii ăia de afară? Ce dracu tot făceau cu sticla aia?”. M-am uitat cu o sprânceană ridicată la el…eu dormisem tun, n-am auzit puradeii. Apoi mi-a explicat că aproape în fiecare dimineață, plozii de se joacă în fața blocului trântesc și izbesc un PET de plastic de leagăne și tobogan. I-am zis ca așa o fi, da nu le-am dat atenție.

Ei bine, după mult timp de la povestea lui fratemiu, am auzit și eu „melodia PET-ului de plastic”.

Dar am să vă țin în suspans un pic, ca să vă explic care-i treaba cu plozii cartierului. Dacă aș sta pe geam tot timpul ca alți vecini vârstinici, v-aș putea spune și cum îi cheamă pe toți copiii, dar e mai interesant când de plimbi prin casă, prinzi bucăți de conversațiile lor și îți imaginezi cam ce se întâmplă în fața blocului.

1. Îl avem pe Antonio, lider de grup (după urlete și zbierete). Probabil cu niște părinți eșuați din Italia în România veniți cu ideea genială de a-și numi copilul ca-n reclama de la Nestea. Singurul lucru prin care se remarcă Antonio e gura spurcată. „Care strigă mai tare cucu?”, îi întreba el pe supușii lui într-o zi. Și să vezi apoi ce de-a cuci au populat Crângașiul în doar câteva secunde.

 2. O avem pe Maria cu sor-sa mai mică (nu știu cum o cheamă). Ele locuiesc deasupra mea și tatăl lor cică ar fi turc (asta am auzit-o de la administratorul care-i bârfea cu ceilalți vecini pe la 3 noaptea, sub fereastra mea). Ele sunt vecininele care-mi amintesc de copilăria mea…adică traumele psihice pe care le provocam vecinilor când ne alergam prin casă și când ieșeam la joacă. Nu știu ce războaie se dau în casă la ei, dar mă-sa e aprigă și urlă la ele ca din gură de șarpe.

3. Îl avem pe unu pe care l-aș boteza Englezu’, că le arată tot timpu gagicilor ce înseamnă să fii de sânge-albastru și să saluți pe englezește. El nu prea e important așa, pare cam deștept și e lăsat mereu pe tușă la jocuri.

4. Și mai sunt niște exemplare mai pătrate/ovale așa, înfruptate zilnic de la Mc și KFC, cum ar zice fratemiu. Ăia se rostogolesc pe aici de la alte blocuri și fac gălăgie mare. Ei sunt gloata și prostimea, de fapt.

Așa, după ce ați înțeles cu cine ne confruntăm, să vă spun și secretul sticlei: mama cea aprigă a Mariei (și a lu sor-sa) le aruncă puradeilor o sticlă cu apă de la etajul trei, dacă li se face sete. Se pare că nici unu nu e mai breaz să stea la parter. Copchiii termină apa și apoi se joacă cu PET-ul cam 45 de minute, până se plictisesc. Îl trântesc, îl dezumflă și-l folosesc pe post de fierăstrău, se pocnesc în cap cu el etc. E un fel de exercițiu mental zilnic…pentru restul vecinilor, zic.

P.S.: Dacă vreți să citiți mai multe Cronici Crângășiene, am făcut o categorie specială aici pentru ele.

Anunțuri

Posted on August 10, 2011, in Cronici Crângășiene, Funny, Timp Liber. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: