Rev(S)oluție?

Am văzut la TV nebunia. O mulțime oameni de toate vârstele veniți să scandeze fără să știe pentru ce. N-am avut nici un moment intenția să mă duc să văd cu ochii mei ce se întâmplă în Universității sau în Unirii. Gardurile rupte, coșurile de gunoi și mașinile incendiate, petardele și pietrele…ce să caut eu să-mi crăp capul acolo?

Dar astăzi Otilia a început să se smiorcăie. Că vrea să-i pozeze pe scandalagii. Și s-a smiorcăit toaaaată ziulica, până eu și cu Ana am cedat. După ce ne-am echipat cu eșarfe, căciuli, mănuși (de lacrimogene și frig, nu de alta) și camere foto, am luat-o spre Universitate. De la metrou nu se auzea nimic, dar pe măsură ce urcam scările, începea zumzăiala. Mare nebunie nu era. La TV se exagerează, că dau așa imagini din 10 unghiuri și ai impresia că e o tonă de lume.

Multă lume adunată să se uite. Mulți cu camere foto. Mulți țigănași și șmecherași de cartier.

Totuși, am luat parte la/avut parte de câteva întâmplări memorabile:

– Pe unii i-au oprit doar pentru că erau mai negricioși la față și i-au percheziționat.

– La un moment dat nimerisem aproape de suporterii care urlau o îmbinare de imn stelist cu „Jos Băsescu!” și ne-am blocat. Am zis să nu ne adâncim în tenebrele mulțimii și ne-am rotit 180 de grade. În procesul de rotire și împins, l-am călcat pe picior pe un țigan cu ceafa lata, care urla cu voce răgușită de manelist un cântecel patriotic pe acolo. M-am blocat încă o dată și m-am întors spre el cu o față consternată și i-am cerut cele mai scuze de scuze pe care puteam să i le cer. Și ce a răspuns războinicul? „Nu-i nimic, stai liniștită!”

– Ca să ajungem vis-a-vis de Intercontinental în partea din stânga a galeriei steliste, am ocolit prin fața TNB-ului, pe lângă un cordon de jandarmi. La un moment dat, la capătul aleii, doi dintre ei ne blochează calea și un al treilea, din lateral, ne întreabă „Ce face fetele?”. I-am răspuns că ne plimbăm și noi, după care ne-am continuat drumul.

– Un nene m-a oprit să mă întrebe când vin studenții din Regie, că cică s-ar fi anunțat că vin. I-am spus că am auzit și eu la TV, dar nu știu mai mult de atât. Că eu vin de acasă de la mine.

– Anarhiștii nu trec pe roșu. Rebeli cu acte-n regulă, dar așteaptă la semafor, ca tot omul!

– Când am luat-o ușor spre Unirii ca să prindem ultimul metrou, ne-au mai oprit doi jandarmi uitați de lume într-un colț, înainte de statuia lupoaicei: „Fetele, fetele! Ziceți-ne și nouă, ce mai e pe la Universitate? Mai e lume? Au mai venit?”

Anunțuri

Posted on Ianuarie 16, 2012, in Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. De pe trotuarul de la Fantana Universitatii se striga: „FARA VIOLENTA!!! FARA VIOLENTA!!!”, in timp ce de pe trotuarul de la TNB ceilalti scandau: „NU PLECAM ACASA!!! NU PLECAM ACASA!!!” si saracii jandarmi din mijlocu strazii au inteles ca toata lumea striga: „FARA VIOLENTA NU PLECAM ACASA!!! FARA VIOLENTA NU PLECAM ACASA!!!” si de-asta au casapit tot ce-au prins si si-au varsat furia acumulata din cauza orelor tarzii de munca plus statul in frig si pavajul cu aripi(nu prea de catifea)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: