Suburbii crângășiene

De un an și ceva stau în Crângași și niciunde nu m-am simțit mai bine. Poate doar în Mărățeiul copilăriei mele, în Piatra Neamț. Nu știu cum să fac descrierea asta de primăvară-vară sufocantă, dar aș putea să o scriu ca o scenă de deschidere a unui film despre suburbiile americane și ar ieși ceva șmecher.

Dați play la melodia de mai jos, setați volumul la jumătate și citiți filmul.

Seară călduroasă. Ora 21.48. Întuneric. Personajul principal iese de la metrou printre alte zeci de oameni obosiți după o zi de muncă. Drumul de 8 minute se transformă într-o călătorie de observație. Traversând parcarea de lângă metrou, personajul se îndreaptă spre trotuarul de lângă micul parc. Sprijinit de bordura trotuarului stă adormit un câine cu conjunctivită, cu blana albă și urechile negre. Ridică în semn de salut capul spre personajul nostru (sau i se pare). Pe măsură ce înaintează, personajul observă un boschetar care își face treburile lângă un copac, legănându-se vertiginos; și acesta face contact vizual cu personajul nostru.

La trecerea neregulamentară, personajul se oprește. Un grup de cinci câini, mergând în formă de V pe mijlocul străzii, ca rândunele. Se întorc către personaj, șeful haitei îi face cu ochiul, dar nu se opresc din mers. Sunt urmați de un copil de vreo 13 ani, cu gluga trasă peste niște cârlionți blonzi care merge pe o bicicletă lowrider nou nouță, cu oglinzi înalte, rotunde. Băiatul nu bagă de seamă personajul și rulează încet în urma haitei de câini, care-l escortează.

Personajul trece prin gangul galben și observă că ținganca bătrână nu și-a terminat tura la vândut legume. Îl îmbie cu un cântat de ”doi lei salata, doi lei!”, după care se întoarce și înjură înfundat o roșie căzută din ladă. La ieșirea din gang, personajul vede cu colțul ochiului o afacere de contrabandă încheiată între doi bărbați: țigări de la basarabeni. Încearcă să înainteze făcându-se că nu a văzut, dar în cale îi sare un ciobănesc german cu un pet de plastic în bot. După ce latră jucăuș la personajul nostru, se trântește în mijlocul străzii și își vede de treabă cu petul lui.

La casa de la prima cotitură, magazinul ”La Maria” e încă deschis și sprijină pe treptele lui trei bărbați de vârstă medie, fiecare ținând în mână câte o stică de bere. La poarta casei, două fete îmbrăcate sumar și cu tocuri de 15 șușotesc enervate; se opresc atunci când personajul trece prin dreptul lor și se uită la el cu ochi sticloși. Dau din cap în semn de salut.

La a doua cotitură, personajului îi cad ochii pe una din ferestrele de la parterul blocului. Se oprește fascinat să privească. Un tânăr de 25-26 de ani, în chiloți tetra albi, cu șosete flaușate albe, dă cu aspiratorul. Ferestrele sunt deschise larg și muzica e dată la maxim și tipul cântă peste melodie: Queen – I want to break free. Ridicând privirea, două etaje mai sus, ferestrele vecinului sunt și ele larg deschise, dar personajul nu poate zări decât un colț de dulap vechi, maro și lăcuit, sprijinit de un perete roz bonbon. Și acolo volumul e dat la maxim și răsună Florin Salam – Cine oftează și bea.

Personajul nu zăbovește prea mult și își continuă drumul. La următoarea cotitură de stradă, două pisici apar de după roata unei mașini și merg una lângă alta, în fața personajului. Una este albă cu pete maro și gri și cealaltă este neagră complet. Cele două grăbesc pasul și intră sub o altă mașină.

Când ajunge în dreptul părculețului din fața scării unde locuiește, personajului îi atrage atenția un grup de trei oameni cu patru boxeri. Câinii aleargă în jurul parcului, fac sărituri în aer și, când îl observă pe personajul nostru, vin toți și se aliniază la gardul părculețului, dând sincron din cap drept salut. Personajul ajunge într-un sfârșit la scara blocului, unde, în curtea mică, câțiva vecini printre care și administratorul, fac grătar și vorbesc prea tare (din cauza băuturii). Salută zgomotos în cor și își reiau discuțiile despre împrumuturile bancare.

Personajul urcă până la etajul său în timp ce își caută cheile. Le găsește înfundate în buzunarul blugilor și deschide ușa care scârțaie primitor. Aprinde becul de pe hol și închide ușa, care scârțâie în același mod prietenos.

Anunțuri

Posted on Aprilie 30, 2012, in Cronici Crângășiene. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Hmmm…oare cine este personajul…?! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: