Despre moartea jurnalistică

Într-un an și jumătate cât am studiat un mix de jurnalism, publicitate și relații publice, dar de fapt mai mult jurnalism, s-a pus mereu problema: ”Ce vinde mai mult?”. Țin minte că în anul I, la seminarul de Tehnici de Redactare, proful ne-a întrebat exact: ”Băi, ce vinde?” și noi, cu lecția învățată de acasă, am răspuns în cor: ”SEXUL!”. Proful a aprobat și pe urmă a întrebat: ”Și mai ce?”. Noi ne-am blocat. La care ne răspunde: ”MORTUL, bre!”.

Știu că nu vrem să ne gândim la asta, dar impactul unei morți este mai mare ca al unei sex-tape. În cazul artiștilor, moartea le aduce vânzări neașteptate/încasări la cinema/moment de reculegere eternă/flori sprijinite de gardul casei sale. Iar în cazul unora care mor bușiți de mașină, jurnaliștii îl pot transforma în victime sau eroi într-o clipită.

Și cum toată povestea asta n-am pornit-o degeaba, am și eu o întrebare pentru colegii jurnaliști: nu este deontologic să spui cum a murit un om? Și o bagi pe aia cu ”suferea de o boală foarte gravă” sau ”a fost un mare om”?

Recunosc, e posibil să fie problema mea la bibilică: trebuie să aflu de ce boală a murit X sau ce l-a lovit pe trecerea de pietoni. Și nu, nu îmi face mie o plăcere deosebită să îmi fie descrise chinurile mortului în cauză, ci să-mi spună atât: ”a murit de cancer”, ”a murit în urma unui infarct miocardic”, ”a murit în urma unei infecții”. De asta întreb: există o ”politică” nescrisă în jurnalism prin care familia poate interzice publicarea cauzei morții? Dacă da, să mă scuzați că am ratat paragraful în Manualul de Jurnalism.

Eu văd cauza morții ca pe o treabă moralizatoare și educativă. Dacă vezi că X-ulescu a murit de cancer la stomac și îți mai descriu și vreo 2-3 simptome, tu, ca cititor, poate te autosesizezi să te controlezi la mațe, că te simți ipohondru. Dacă scrie că artistul Y s-a sinucis cu carbit morfosintetologic care se găsește și în detergentul de vase, ai grijă să nu confunzi Axionul cu borcanul de dulceață (asta dacă nu a intenții de așa ceva).

Așa că mă mănâncă de fiecare dată când văd că o tanti/un nene a trecut în lumea celor drepți (se scrie cu litere mari? nu știu reglementările gramaticale ale Raiului), vreau să știu și eu de ce. Stau acolo și citesc tone și tone și tone de text, în speranța că la sfârșit îmi spune cauza. Mă amăgesc singură, că o grămadă de jurnaliști o bagă pe aia cu ”boala grea”. Care boala mă-sii e boala aia grea?

Anunțuri

Posted on Iunie 12, 2012, in Funny. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: