Avioanili

Băi, am ajuns în Malta (acum vreo 4 zile). Cu treburi serioase, workshopuri, ASJC, cele obișnuite. Nu vreau să vă povestesc despre frumusețile de aici, ci vreau să vă povestesc despre zborul fabulos pe care l-am avut.

Ca să știți de la început (de fiecare dată am câte un lucru de lămurit): e prima dată când merg cu avionul singură – în Tunisia și Franța am fost cu familionul, în Milano cu Coco, dar acum m-am trezit că trebuie să ajung în Malta de capul meu și cu o escală.

București (Aeroport Otopeni) – München (Aeroport F. J. Strauss)

M-am suit ca o floricică sfioasă în avion, condusă de fratemiu. Mi-era frică de țâuitoare, că tot timpul se răzbună pe mine și ajung pipăită de tănți în uniforme. Mi-era frică de buletinul meu în care arăt ca o căldărăreasă șmecheră de 14 ani și că nu or să mă lase ăia de la check-in să trec.

Am urcat în cele din urmă în avion și mi-am reamintit cât de fain e bolovanul din stomac atunci când decolezi. Eu stăteam la fereastra și între mine și un moșneag neamț era un loc liber. De aici pornește aventura. Pesemne că soarta a vrut să ”se râdă” de mine, că m-a ținut numai în întâmplări minunate.

Moșulică ăsta cerea șpriț după șpriț, exact așa ca Bukowski în călătoriile lui cu avionul. A început ușor să cânte, când a apărut deodată soția lui care stătea ascunsă cu 2 rânduri în spate și a început să se urle la el în germană. Moșulică a încetat, dar mai mormăia câte o romanță ocazional.

După asta, au început turbulențele. Și nu, nu erau clătinări prietenoase cum am mai prins până acum, de data asta am intrat în cei mai nașpa nori de furtună și piloții ne tot învârteau în jurul lor, pentru că nu puteau să aterizeze. Era amuzant că toată lumea era super panicată și eu mă gândeam că măcar dacă mor, să mor râzând de alții. Dar n-am murit, doar am întârziat două ore, în condițiile în  care trebuia să prind avionul spre Malta.

München (Aeroport F. J. Strauss) – Catania (Aeroporto Internazionale)

Am fugit pe aeroportul din München ca vântul, gândindu-mă că voi pierde avionul spre Malta și bagajul cu totul. Am stat la coadă la check-in și tipul de la ghișeu nu se mișca de nici o formă. Aparent, franțuzoaica din fața mea avea documente furate…super noroc pe mine! Am ajuns în sfârșit la poarta mea, ca să văd că au întârziat zborul pentru noi, turbulenții. Mi-am blocat ca o deșteaptă Facebook-ul de pe unul din calculatoarele din aeroport, dar l-am deblocat acum. Și apoi am deschis cartea pe care o aveam trântită în ghiozdan, ca să văd asta (dă mare ca să citești):

După ce am așteptat o vreme, am zis că e timpul să mă îmbarc. Nenii de la poartă au fost mai mult decât binevoitori și ne-au rugat să trecem de capul nostru, scanând codul de pe bilet. M-am urcat și în avionul ăsta și mi-am zis că în sfârșit ajung în Malta.

După ce m-am proptit pe locul meu (tot la geam), a apărut lângă mine un cuplu de bătrânei. Cum mă uitam la monitorul unde ne arătau harta și drumul avionului, m-am speriat ușor când am văzut că destinația e Catania și tantea de lângă mine cred că m-a simțit, că imediat m-a întrebat: ”Bulgaria?” (adică dacă sunt de acolo) și i-am zis că nu, Romania. După care a dat din mâini în semn de zbor și mi-a zis: ”Catania?” și eu m-am uitat nedumerită la ea și i-am răspuns că nu, Malta. Ea s-a uitat la mine și a început să-mi turuie în italiană că nu, că voi ajunge în Catania și trebuie să iau barca sau ceva. Am făcut ochi mari de câine bătut și tantea l-a tras pe soțul ei de mânecă (ăsta citea ziarul) și a început să-i vorbească în olandeză și să-i descrie faptul că eu trebuie să ajung în Malta, dar de fapt avionul ajunge în Catania. După care au oprit din drum însoțitorul de zbor să-i spună că mă urcasem în avionul greșit și m-a pus să scot biletul. Eu deja făceam planuri în minte cum să o chem pe mama după mine în Catania…care era undeva pe coasta de est a Siciliei…mafia, pistoale, cele zilnice. Însoțitorul de zbor s-a uitat câș la tanti și apoi mi-a spus în engleză că trebuie să rămân în avion când vor ateriza în Catania, după care se continuă ruta până în Malta.

Baba siciliană și moșul olandez au început să râdă de mama focului de mine și de fața mea lungă. După care au urmat 3 ore de zbor până în Catania, în care tantea m-a obligat să-i vorbesc în italiană (m-a pus dracu să-i spun că înțeleg dar nu vorbesc): ”Per imparare, per imparare!” (ca să înveți) îmi tot repeta. Și uite așa am vorbit o italiană cu toate verbele la infitiv și substantive românesco-spaniole tot drumul. Ea era superfericită că se credea profă deja și mă corecta mai mereu. Moșulică citea în continuare ziarul.

Catania (Aeroporto Internazionale) – Malta (International Aeroport)

După aventura asta minunată și după ce am aterizat pe aeroportul din Catania, mi-am continuat drumul spre Malta…dar nu m-am oprit aici cu întâmplările. Lângă mine s-au așezat doi germani, tată și fiu, care nu știu din ce motiv bizar au considerat ei de cuviință să se descalțe. Și nu în șosete, nu! În picioarele goale…iar după miros, am presupus că mai aveau ceva ore de zbor la bord. Tot drumul au vorbit despre fotbal…ce poate fi mai rău: germani cu limba lor încâlcită care vorbesc despre scheme de joc…

Am ajuns în Malta și, pentru că ați fost răbdători și ați citit până aici, vă arăt ce am pozat în primele zile (restul le vedeți când mă întorc):

Anunțuri

Posted on Iulie 6, 2012, in Timp Liber. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: