Avioanili de întoarcere

V-am spus cum a fost la plecare, vă spun cum a fost și la întoarcere.

Pe zborul Malta – Frankfurt nu m-au tulburat prea multe lucruri. Doar nemții de lângă mine care mâncau mâncarea aia din avion cu atâta poftă, că aproape au lins și caserolele.

Pe zborul Frankfurt – București în schimb, a fost alta situația. Dar mai întâi, să vă întreb: știți genul ăla de femeie de 50 de ani care încearcă să fie sport-young și sexy în același timp? Care are părul decolorat cu Oxibes acasă și poartă bermude kaki 3 sferturi, cu bluze super elegante și adidași albi din bazar? În aeroportul din Frankfurt am văzut 3 astfel de coțofene. Românce, în stil de călătorie Sex and the Pitty, ca prietenele, bineînțeles. După ce mi-am încărcat laptopul, tuflită în mijlocul aeroportului lângă prize, m-am dus să mă așez ca tot omul civilizat, la masă. Lângă mine, astea 3 și un copchil stăteau și discutau: ”Eu cum ajung, trebuie să mă duc la manichiură! Deci nu se mai poate!”.

După care au deschis ăștia gate-ul și ne-am pus la rând. Nici nu încăpea la îndoială că cele trei minunate nu se vor băga ca musca-n curu calului, în mijlocul rândului. În fața mea era o mamă cu două fete și una dintre ele ținea în mână o cușcă pentru animale. Când au văzut că o să fie o coadă lungă, au pus cușca pe podea. Coțofana numero 1, aia cu manichiura, le-a întrebat dacă au o pisică în cușcă. Astea s-au blocat că nu înțelegeau, pentru că erau rusoiace. Coțofana nu s-a sinchisit și s-a pus PE JOS, în PATRU LABE să se uite în cușcă. În momentul ăla creierul meu a explodat într-un râs frenetic (am această mare problemă: nu pot să le râd în față țăranilor, că-s fată educată, dar în mintea mea râd de mă stric).

Coțofana s-a lămurit că e o pisică persană și tot striga ”PERSAN! PERSAN!” în timp ce se lovea cu palma peste nas, ca să le arate ea rusoaicelor că știe caracteristicile rasei în cauză. Apoi ne-am urcat în avion, unde coțofenele au găsit o stewardesă vorbitoare de română și au exploatat-o la maxim: i-au cerut pături și perne, care erau de fapt pentru cei de la business class. Apoi coțofana persană a început să povestescă despre fică-sa, care e pe nu știu unde, deși stewardesa era vizibil neinteresată. Nu știu cum s-a ajuns dintr-o dată la preferințele culinare: stewardesa încerca să blocheze ușile, dar coțofana persană tot trăgea de ea, să-i spună dacă-i place sau nu ciorba de burtă. Stewardesa s-a atacat atunci și i-a spus că nu mai stă de 32 de ani în România, că s-a mutat cu toată familia în Germania. Asta i-a închis gura minunatei pentru moment.

Povestea asta cu cicălitul a continuat pe tot parcursul zborului (stăteam pe rândul din spatele lor) și când am ajuns, 2 lucruri m-au mulțumit sufletește după tot acest drum cara a semănat cu CFR Airline, mai degrabă:

1. Coțofana persană a căzut grămadă ca sacul de cartofi pe culoarul dintre avion și aeroport. Eu eram în spatele ei. Creierul meu jubila.

2. Copilul uneia din cele 3, care era și el pe acolo, era vizibil urât. Și mi-a venit în cap o întrebare mai veche pe care am discutat-o cândva cu Otilia: ce te faci dacă îți dai seama că a ta progenitură este și va fi urâtă, de abia când are 10-11 ani? Deja e prea târziu să dai înapoi…

Tipu’ ăsta e de acord cu mine.

Anunțuri

Posted on Iulie 11, 2012, in Funny, Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: