Papura în doi: vânătoarea greierului

În toată casa asta mare am avut, până în momentul de față, două animale cu acte în regulă:

1. Peștele Supraviețuitor – la început au fost 3, din care toți 3 au murit, nu înainte de a da naștere altor 13; acum, din 13, a rămas doar unul…

2. Gândacul Nocturn – din fericire, nu ne bucurăm de compania gândacilor în număr mare…ci doar de compania unuia negru, de dimensiunile unui scarabeu, care are sub chiuvetă o gaură în care stă chill; nu procreează, nu face necazuri și e vizibil rușinos când aprinzi lumina, pentru că se strecoară înapoi în gaura lui.

Dar zilele astea, ceva ne-a tulburat universul. Un nou animăluț de casă.

Mă duc la frigider să-mi pun un pahar de suc și aud un câtec de greiere. Se oprește brusc. În următoarea zi, vine fratemiu la mine și mă întreabă: ”Ai făcut cunoștință cu nou nostru coleg de apartament?”. Mă uit la el încruntată și zice: ”Cum? Domnul Greiere! Nu-l auzi cum cântă în bucătărie noaptea?”. Îi spun că nu îl cred și îmi văd de treabă.

În următoarele două zile, fratemiu se plimba la orele 01.00-02.00 noaptea cu lanterna prin bucătărie, să-l prindă pe nesimțit în flagrant. Când aprindeai lumina, ăsta nu cânta nici pe bani. Când te târâiai pâș-pâș cu lanterna pe întuneric, greierele cânta de mama focului. Și vorba aia, deja ”se insinuase” în sufletul nostru, că l-am lăsat liniștit să trăiască sub același acoperiș cu noi. Numai că avea o gravă problemă teritorială: din balcon unde locuia la început, a avansat până pe raftul cu mirodenii de lângă aragaz. Fratemiu s-a simțit ofesant de tacticile noului coleg de apartament și l-a prins într-un borcan.

Știu că lumea, și în special fetele, nu apreciază gândacii la adevărata lor valoare. Dar greierele ăsta era mai chipeș decât cei ilustrați în cărțile lui Topîrceanu. Era verde pal și mic și mai că se alinta când își spăla antenele. Aș fi vrut să-l păstram în borcanul ăla. Dar cum fratemiu a făcut o scurtă cercetare și a aflat că masculii greieri cântă (mai exact, își freacă aripile) în perioada împerecherii, ne-am dat seama că trebui să-l eliberăm ca să se fericească prin tufișurile din fața blocului.

Domnul Greiere
– coleg de apartament între 16 și 20 iulie 2012 –

Și așa am rămas, din nou, doar cu peștele și gândacul din baie.

Anunțuri

Posted on Iulie 26, 2012, in Cronici Crângășiene, Papura-n doi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: