Pierdute de-a binelea în capătul țării – Episodul 1: Durușa, Maramureș

V-am spus aici că urmează să plec și aici că m-am întors. Excursia asta în Nord-Vestul țării a fost cea mai mare aventură în care am pornit vreodată și din care m-am întors întreagă,

Să pornim cu începutul: planul nostru inițial (că am plecat alături de Otilia și Iulia) era să ajungem în Durușa unde să stăm pe toată perioada festivalului Durușa SummerHills și apoi poate-poate să ajungem la Săpânța. Ca niște începătoare neinițiate în turismul românesc, nu știam că transportul e cu ups and downs.

Am luat, ca niște fete de treabă, trenul București – Baia Mare la cușetă și dintr-un motiv sau altul, le-am dat vecinilor noștri de pat impresia că suntem trei surori la liceu care mergem la bunicii noștri în Maramureș. Nimic mai greșit. Am ajuns în cele din urmă în Baia Mare, ne-am luat bilete de autocar spre Valea Chioarului și apoi ne-am postat la Cafe Corleone pentru un espresso dubios. Când ne-am urcat în autocarul spre Valea Chioarului (care mergea spre Cluj) ne-am gândit că pretenarul de șofer o să oprească pe acolo, nu că trebuie să îl atenționăm noi. Cum am mai spus, turiști începători.

Ne-am proptit la marginea drumului și am rămas în mirare. Unde Sfântă Banană trebuie să mergem? Așa că am întrebat un nene care stătea și el pe o bancă la marginea drumului și ne-a răspuns tărăgănat: ”Apăi no, tre să merjeți prin pădure așe pe sus. Sunt cam douăjcinci-trezeci de minute”. L-am crezut pe cuvânt și am plecat în josul străzii să găsim poteca spre pădure. Ne-am dat seama că nu există vreuna și ne-am întors, îndrumate de alt nene, înapoi la nenea inițial: ”D-apoi unde v-ați dus, fetelor? Eu vă zisei aicea că se urcă. Pe sus, pe lângă mină, prin curtea mea”. Un pic alarmate, ne-am conformat. Am început să urcăm prin pădure, pe un traseu semi-marcat. Am ajuns într-o poiană. Am mai urcat o potecă. Am ajuns iar într-o vale și apoi în satul Durușa. Toate astea cam într-o oră.

Și ne-am bucurat degeaba. Că din Durușa mai era o tonă de urcat. Ne-am oprit la poarta unei tănți care ne-a văzut pierdute și ne-a umplut sticlele cu apă, apoi ne-a dat indicații. Noi le-am urmărit cu sfințenie, dar nu știu cum ne-am trezit la un moment dat în livada unor oameni. Trecuseră deja două ore jumătate de când tot urcam. Ne-am aruncat toate bagajele pe jos și ne-am pus pe mâncat niște mere acre de pe acolo. După care ne-am întors pe același drum ca să vedem tractorul care urca spre locul unde se ținea festivalul. Ne-au luat și nouă rucsacii și cortul și am mai mers 40 de minute în urma lor.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Luați o pauză și citiți despre cum a fost la festival pe Student din Provincie, după care reveniți aici.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

După două zile de sete și pate, ne-am hotărât să plecăm spre Săpânța. Dacăt tot eram în Maramureș, să vedem și noi ce era de văzut. Așa că ne-am trezit de dimineață, ne-am strâns cortul și am început coborârea. În sat, bineînțeles că TOATĂ lumea era în picioare și de abia așteptau să prindă niște străinezi coborâți din vârf de munte să-i întrebe cum fu și dacă se mai întorc la anul (la a doua le răspundeam cu un zâmbet câș). Și noi, ca niște donșoare educate, știam că trebuie să saluți lumea în sat. Ne-au oprit toate babele să ne spună că știu de Piatra Neamț și Constanța e departe, să ne ofere prune (după ce noi trăisem numai cu prune), că ne așteaptă și că speră să prindem autobuzul.

Din sat, am intrat în pădure. Dar ca niște prietene ale muntelui ce ne aflam, am ratat traseul inițial și am mers pe altul. Mergeam de o oră deja, când am ieșit în livada din spatele casei unui om. Am început să coborâm precaute și ne-am dat seama că am dat în păpușoiu omului. Auzeam mașinile de pe șosea și știam că nu e cale de întoarcere. Am trecut un podeț peste un râu și eram în curtea omului. Fetele erau reticente dacă să ne avântăm așa în casa cetățeanului, dar câinele era legat și am ginit și doi copii care se dădeau în leagăn. Numai poarta n-o vedeam. Am decis să ne rugăm de copii să ne arate drumul, când a ieșit mama lor. Le-am cerut scuze că dădeam buzna așa și, ca orice sătean prietenos, ne-a luat la întrebări. A trebuit să îi explicăm și să-i povestim, ca până la urmă să ne lase să ieșim la stradă.

Ne bucuram noi victorioase că am ajuns la șosea, când ne uităm și vedem că autocarul pentru Baia Mare tocmai a trecut pe lângă noi. Toată bucuria noastră a murit în clipa aia. Am stat pe marginea șoselei să socotim: următorul autocar era în două ore jumătate. Până la Baia Mare erau 30 de km de mers pe jos. Ce mama mă-sii era de făcut? Autostopul. Ne-am pus pe făcut autostopul. Următorul paragraf îl puteți ignora dacă vreți să aveți o părere bună despre mine.

Pentru toți pretenașii cu mașini scumpe și locuri goale, îmi bag picioarele în voi. Da, mă auziți: îmi bag picioarele în scaunele voastre aspirate la curățătoria de snobi, în jantele voastre șterse cu mâneca și cu stuchit și în portbagajele voastre în care încape biata Albă ca Zăpada și încă 100 de pitici. Sper ca motorina, benzina, carburantul să se scumpească numai și numai pentru voi. Sper ca benzinăriile să aibă un tabel cu ăia care ne-ați ocolit și să zică: ”Ah, voi sunteți căcănarii ăia care le-ați lăsat pe bietele fete în soare. Pentru voi, e 100 de lei ml de benzină. Și în loc de spălat parbrizul, vi-l spargem cu ranga. Că sunteți niște căcănari egoiști care trebuie să ajungeți la timp la corporațiile voastre din vârful muntelui!”.

Așa. După o oră de dat din mâini, a oprit un amărat care ne-a luat. Era prima data când luam ocazia și îi mulțumeam într-una tipului ăstuia. Arăta ca tocmai venit de la prășit, iar mașina lui  se dezmembra. De cald ce era, împărțeam transpirația în toată mașina aia și muream de sete, dar Voltaj era trist la radio și o cânta cu ploaia vieții. Cam ironic. Ne-a dus omul până la autogară în Baia Mare, i-am dat echivalentul biletului de autocar și ne-a mulțumit o grămadă. Apoi, am plecat în următoarea aventură.

Următorul episod: Săpânța, Maramureș.

Anunțuri

Posted on August 31, 2012, in Timp Liber, Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: