Despre ”când ți se dă”

Astăzi vorbim despre ”când ți se dă și tu nu îl folosești”. Mă frustrează când unui om i se oferă ceva și nu îl folosește la full potential pentru că îi e lene sau pentru că nu știe cum. Dar ca să înțelegeți, voi descrie mai bine în exemple:

1. Filme:

În ultimul timp m-am uitat la niște ”teen movies”. Pentru cei neinițiați în tainele acestor profunde artefacte cinematografice, ”teen movies” sunt porcăriile alea de filme pentru adolescenți, în care dragostea învinge mereu. Când lumea mă întreabă de ce mă uit la ele, răspund că mi-e lene de altele (adică să asimilez niște Tarkovsky, Karabasz sau von Trier). Dar adevărul adevărat e că stau uneori și caut intenționat filme de căcat să văd care-i treaba.

Și mă enervez. Adică: ești regizor/actor/producător, ai la dispoziție super echipă de filmare și super aparatură de pre și post producție, ai un scenariu din care ai putea scoate un film ”privibil” și te caci în ea treabă. Întotdeauna mă întreb cum pot, actori în toată firea, să primească un scenariu care are acțiune împrăștiată și personaje total nedefinite și totuși, să accepte să joace. Din punctul în care primești paginile alea din script să le citești, știi că filmul nu o să ajungă hit în box office.

2. Spațiul publicitar:

Închipuiți-vă asta: primești un super spațiu publicitar, unde poți să bagi o campanie super-tare. În momentul de față, pasajul de la Unirii e apreciat pentru chestii de genul. Mă întreb ce și-au zis prietenii care au făcut campania de la Flanco (nici nu mă chinui să dau search pe net să aflu cine a făcut-o): ”Băi, eu zic să sărim peste brainstorming-ul ăla și o băgăm pe aia clasică – mama și tata ușor supraponderali, împreună cu copilul, merg la cumpărături în Flanco și se bucură de experiența vânzător-client!”. După care vine art-ul/DTP-ul/fotograful și zice: ”Băi, o rugăm pe mama supraponderală să nu se spele pe cap, să pară luată de la cratiță. În cuptor băgăm niște Panettone cumpărat la reduceri de Paște. Băgăm filtre albastre pe fundal și câte o dungă galbenă pe alocuri ca să fie în culorile clientului. Îi pozăm de la spate, să pară cât mai lați și să ocupe cât mai mult spațiu. Și TA DA! Super campanie!”.

Deci, recapitulăm: ai la dispoziție o tonă de spațiu și tu faci asta? Mă întreb dacă acest ”client” plătește tone de bani pentru spațiul ăla, ca toată populația Bucureștiului să vadă niște părinți middle-age cumpărând un cuptor cu microunde? Sunt sigură că impactul bannerelor/panourilor ălora asupra cumpărătorilor au fost huge! Au venit în lacrimi la Flanco să le zică: ”Băi! M-am superidentificat cu ce ați pus voi acolo la Unirii! Cel mai mult m-a emoționat cozonacul fals din cuptor! Atunci am zis că e timpul să vin la voi să-mi cumpăr un cuptor care face cozonaci de capul lui!”.

3. Videoclipuri:

Nu mă mai plâng încă o dată despre ele, că m-am plâns și aici.

Sfat: când ți se dă ceva cu care poți lucra, acceptă!

Anunțuri

Posted on Septembrie 15, 2012, in Funny. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: