Albinița

După o odihnă bună, bunicul s-a trezit, s-a întins și s-a dus la fereastră. Asta era rutina lui de dimineață. A privit pe geam să-și vadă Dăcioara parcată în spatele blocului și s-a îndreptat spre baie. S-a oprit pe la mijlocul drumului, după ce și-a dat seama că n-a văzut nici o pată de verde-albăstrui în parcare. S-a întors înapoi la fereastră zicându-și că, probabil, e prea somnoros. S-a mai uitat încă o dată și a văzut că mașina lui chiar nu mai era acolo.

S-a îmbrăcat rapid, a fugit la bunica în bucătărie și a întrebat-o unde sunt cheile. Bunica i-a răspuns că acolo unde le pune întotdeauna: în gentuța lui. Și-a luat cheile și a zbughit-o în spatele blocului. „Poate am parcat-o altundeva…da. Asta trebuie să fie!”, își spunea el în timp ce încercuia blocul. Ajuns în parcare a văzut că locul Daciei lui e gol ca deșertul. A străbătut parcarea de la un capăt la altul, s-a întors în fața blocului și a rămas acolo năuc. Mașina nu mai era.

S-a întors în casă parcă visând, s-a așezat la masă în bucătărie și a dat vestea groaznică: ”Mărioara, mi-au furat-o pe Albinița”. Bunica a înțepenit cu farfuria într-o mână și cu ștergarul în cealaltă: ”Cum adică, măi Harișorule? Cum să ți-o fure?”. Bunicul nici nu știa ce să mai zică…

După ce au mai dat o tură de parcare împreună, s-au hotărât să meargă la poliție să anunțe furtul. Le-au dus și o poză cu mașina, făcută la un control anual, poză pe care bunicul o ținea la loc de cinste. La secție i-au spus că o să facă tot posibilul să o găsească. Asta se întâmpla undeva în 2005.

Știți că se spune că a doua iubire a unui bărbat e mașina lui? Ei bine, aici nu era vorba de o relație dintre un bărbat și o mașina, ci despre o relație dintre o familie întreagă și o mașină.

Pe 13 august 1977, Dăcioara 1300 a fost cumpărată din fabrică. Era albă ca spuma laptelui (”alb 13” era numele culorii), dar pe parcursul anilor a fost vopsită de două ori într-un verde-albăstrui ca adâncurile mării. Toată familia îi spunea Albinița, pentru că în primele zile tot găseau câte o albină ba în mașină, ba sub capotă, la motor. Era o bucurie când mergeai pe drumurile din jurul Neamțului și intra câte o albină în mașină; bunica mereu ne zicea: ”Nu o omorâți măi copii, dați-o afară pe fereastră, că a venit și ea în vizită”.

Albinița a fost fată de nădejde aproape 28 de ani și a purtat 3 generații din familia Cozma pe meleaguri românești, dar și străine. Primul ei drum a fost la Bacău, dar pe parcursul anilor a vizitat Polonia, Cehoslovacia, Germania, Ungaria, Rusia și Republica Moldova. A fost locul unde se auzeau cele mai frumoase povești, unde se cânta și unde se inventau cele mai faine jocuri. Lângă roata ei se mâncau ouă fierte cu pastramă și tot acolo se stătea la soare. În portbagajul ei se aducea laptele bun de țară și câte o găină amețită. Pe bancheta din spate se făcea siesta de amiază și pe scaunele din față se discutau treburi de oameni mari; dar când copiii ajungeau să pună mâna pe volan, îl dădeau peste cap până îl blocau. În buzunarele ușilor găseai foi și bilete necitite, iar în scrumierele rabatabile din spate găseai ambalaje mototolite de bomboane. În oglinda retrovizoare te vedea mereu bunicul dacă te încruntai la el, iar bunica de abia aștepta să-ți bagi capul între scaune și să-i povestești ce ai mai făcut la școală.

Era Albinița, mașina de mers pe coclauri, care în cei 14 ani în care am cunoscut-o eu, a cedat o singură dată: i s-a rupt osia pe un drum încadrat de pădure, în mijlocul nopții și după ceva vreme de mers, am bătut din poartă în poartă ca să ne cazeze cineva.

După căutări și căutări prin tot orașul organizate în familie și strategii de genul ”gândește ca infractorul”, prietenii de la poliție i-au spus bunicului că n-au găsit nimic, dar dacă o să găsească el ceva înainte, să-i anunțe și pe ei.

Cine știe în câte părți ale pământului e împărțită acum biata Dăcioară…

*Mi-am amintit de povestea Albiniței după ce am văzut clipul ăsta, în care mașina seamănă izbitor cu fosta mașină a bunicului.

Anunțuri

Posted on Octombrie 10, 2012, in Lucruri frumoase. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: