Poneiul pe polei

N-am crezut că voi ajunge să fac Pilates în fața blocului la 9 dimineața. Nu am crezut nici o clipă că 8 minute se vor transforma în 20 de minute de mers până la metrou. Nu am crezut nicicând că voi solidariza cu bătrânii cartierului și voi merge în șir pinguinesc cu ei pe cărarea liberă. N-am considerat niciodată de cuviință să mă țin de garduri în timp ce merg. Nu am crezut nici un moment că mă voi autopanica atunci când trec mașini pe lângă mine, că mi-aș putea scăpa piciorul sub roțile lor. N-am crezut că voi face pe macaraua și voi ajuta oameni căzuți grămadă să se ridice. Nu am crezut că voi ajunge să dansez tecktonik în văzul lumii. Nu am crezut că e posibil ca pedeapsa de majorat cu 8-uri făcute cu fundul pe perete să se transforme în 8-uri făcute pe mijlocul străzii ca să găsec cel mai bun traseu. Nu am crezut că voi reduce consumul de vin fiert, ca să îmi eficientizez drumul metrou-casă. N-am crezut că voi ajunge să văd câini căzând aiurea și nici n-am crezut că voi vedea căcați de câini puși ca la expoziție sub stratul de sticlă.

Câte lucruri n-am crezut până acum! Dar acum cred. Despre ce vorbesc? Despre gheață. Gheață, polei, ghețuș, oricum l-ai numi, nici n-ai timp să-l pronunți și cazi în cap. E pericolul major de iarnă și vine la pachet cu sărbătorile vieții. Și n-are nimic, ar zice unii, dar gheața asta vine cu rușinea de a fi alunecat pe ea. Nu e necesar să cazi grămadă pe jos, poate doar să-ți alunece piciorul și să faci o lambada scurtă fără să te întâlnești cu cimentul și deja ai măcar 5 oameni care se uită la tine cu milă/dezaprobator/gata să râdă. Și e de căcat. E exact faza aia când te împiedici și nu cazi, dar e de ajuns să dai startul la emoțiile altora, enumerate mai devreme.

Și îți spui în capul tău că: ”Băăăăi, e vina încălțărilor! Nu îmi mai iau eu ghetele astea, că îmi rup femuru’!”. Și ajungi acasă, consulți raftul cu încălțări ca să realizezi că: a. ori ai o tonă de teniși/adidași și o pereche – două de cizme; b. ori ai o singură pereche de bocanci adevărați pe care-i porți de la mezolitic și s-a pietrificat putoarea în ei; c. ori ai încălțări de iarnă, dar au tălpile tocite, deci sunt usless în bătălia cu poleiul. Și după astea trei variante, îți rămâne doar să ieși pe stradă și să faci dansul pinguinului supraponderal care face echilibristică pe un fir de ață de cusut.

Și ajungi la alte două concluzii: ori vei fi zi de zi dubiosul care pășește extrem de concentrat la cioaflă (regionalism, zăpadă jegoasă topită), ori cazi ca un ponei nou născut și vii acasă belit și plin de borș.

Oricum o dai, iese nașpa. Dumnezeu vrea să dansăm pentru el timp de 3 luni.

O ilustrare a interacțiunii dintre consumul de alcool și mersul pe gheață.

O ilustrare a interacțiunii dintre consumul de alcool și mersul pe gheață.

Anunțuri

Posted on Decembrie 18, 2012, in Funny. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: