O manea în două acte

Știți când vă povesteam de vecinii care urlă, cu două copchile care făceau karaoke uneori, dar apoi a venit vara și și-au făcut prieteni și stăteau numai afară? Hai, sigur vă amintiți de ei: am scris aici și aici despre.

Ei bine, acum îi regret. Pentru că acum, deasupra mea stă o altă copchilă, care e singură mereu acasă. Și pune aceeași manea zilnic. ACEEAȘI. EXACT ACEEAȘI de la 10.00 la 18.00, când se întorc părinții ei de la muncă. La boxele unui hârb de calculator probabil, după cum se aude. Și nu mă deranjează faptul că e o manea, ci că o ascultă pe aceeași de…4 săptămâni? Și că boxele alea sunt de tot rahatul și sunetul se propagă ca un cur. Frate-miu m-a întrebat dacă să punem bani să-i luăm niște boxe ca lumea și să i le lăsăm la ușă…dar nu cred că ar ști să și le monteze.

Dar ce mai e interesant cu acest apartament de deasupra. Nu mă sperie etnia de care ar suferi copchila asta, cât ceea ce se ”scurge” pe fereastră. Nu, nu ne-a inundat, slavă Domnului, probabil nu folosește dușul prea des. Vă spun exact cu vorbele pe care le-am auzit pe geam.

DECAT

ACTUL I

––––––––––––––-

Copchila, probabil de vreo 16-17 ani, e cu o gașcă de țigani, ahem, prieteni în fața blocului. Toți fac cerc în jurul ei. Discută cu un alt june, probabil amorezul ei.

– Fă, te-ai futut cu altu’?, întreabă el supărat. Zi fă, te-ai futut?

– Nu! Decât am supt-o! zice ea ofuscată că iubitul a îndrăznit să se îndoiască de puritatea ei.

Ăsta-i trage două bucăți și începe să o păruiască. În momentul ăla, juma’ din vecini sunt la geamuri și când spun vecini, mă refer la toate blocurile din jurul părculețului lângă care stau.

Mai trec niște jumătăți de oră. Copchila urcă-n casă și pune ACEEAȘI manea.

Iubitul țigan rămâne în fața blocului cu un tovarăș și vrea să se răzbune pe cel care i-a deflorat bucal țiganca.

– Bă, deci mergem la el. Mergem, da?

– Da bă, mergem!

– Bă și dacă ne luăm bătaie de la el, măcar ne luăm amândoi! Deci vii cu mine!

Băieții pornesc încrezători la luptă. Nu vom afla niciodată dacă au fost victorioși.

ACTUL II

––––––––––––––-

Mai trece o zi, mai trece o săptămână, aceeași manea tristă răsună din apartamentul de deasupra. Când, într-o zi, ușa de deasupra se trântește cu pasiune, de răsună întregul palier.

Țiganu’ coboară în fața blocului și ca un Romeo adevărat ce e (probabil chiar îl cheamă Romeo), îi urlă iubitei la geam:

– Dacă ai supt-o, fă! Hai hai! Aruncă-mi o banană acum! Sau ai supt-o și p-aia? Las’ că știu eu că te fuți cu administratorul, că nu mai plătești de atâta timp chirie, știu eu, știu!

Acestea au fost ultimele lui cuvinte. S-a pierdut la orizontul cartierului, confundându-se cu soarele întunecat de apus. Și n-a mai revenit.

În memoria lui, maneaua răsună zilnic între orele 10.00-18.00 în apartament. ZILNIC. ACEEAȘI.

Anunțuri

Posted on Iulie 29, 2013, in Cronici Crângășiene. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Pune și tu link cu maneaua.

  2. intr-o buna zi, vei fredona in gand acel „balans” si te vei intreba ce-i in neregula cu tine…asa cum eu aud ecoul elenei ghe, deci pune mana si scoate-i siguranta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: