Cum am intrat la master

Nu știu neapărat dacă e o poveste amuzantă, dar voi încerca s-o fac amuzantă.

După 3 semestre de Jurnalism+PR+Publicitate și 3 semestre de specializare Publicitate (suma a 3 ani de Facultate de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București alea alea), am schimbat complet direcția.

Am început în anul I să flirtez cu DTP-ul și cu ilustrațiile digitale, ca apoi să realizez că asta vreau să fac toată viața. Facultatea nu m-a mulțumit pe partea asta mai deloc, singura chestie relativ apropiată de creație a fost PAO (Presă Asistată de Ordinator…da, un nume antic tradus stricat din franceză) și intersecțiile cu brief-urile date la alte obiecte, unde profii îngăduiau ”imagini luate de pe net”.

Și am zis să caut un master pe partea de art…bineînțeles că nu există unul în București, ci doar niște specializări generale în domeniul general al publicității unde înveți niște generalități despre lucruri generale. Dar am găsit acest master de Arte Grafice la Universitatea Națională de Arte, Facultatea de Arte Plastice (da, prescurtarea numelui facultății e FAP), unde se face și ceva print publicitar și design digital. Și mi-am zis să încerc.

Primul pas a fost dosarul de înscriere. Cât am așteptat la coada aia minunată, oamenii care terminaseră facultatea acolo erau deja grupați și discutau lucruri artistice ca „Prin portofoliu, tu trebuie să-ți conștientizezi traseul artistic și sa poți explica balansul în stiluri”. Eu mă legănam lângă perete ca un om de 22 de ani ce mă aflu și fața mea era ceva de genul:

…în timp ce mintea mea făcea ceva de genul:

Mă rog, am trecut de partea cu înscrisul, după 3 ore de așteptat…și încercat să nu ascult discuțiile oamenilor artiști care mă panicau.

După 4 zile urma examenul/interviul/whatever unde mă prezentam cu portofoliul, un eseu ”de cercetare plastică” (am căutat pe google să-nțeleg, n-am înțeles, am inventat 3 pagini) și CV-ul meu. Faza e că le-am avut pe toate terminate, aranjate frumos și bă, mi-am instalat o mega panică. Adică duminică, înainte de ziua examenului, cred că am avut un atac de panică de o zi cu dureri de stomac și toate alea…nu înțelegeam ce mi se întâmplă, dar eram în permanență așa:

A trecut duminica, m-am trezit la 6 dimineața, ca să ajung la 8 la examenul nenorocit…examen care a început la 10 pentru că de aia… Toți oamenii care terminaseră la Arte s-au adunat pe acolo, au făcut iar grupul lor, iar discuțiile lor și da…au început să-și etaleze portofoliile la care eram din nou, prea panicată să mă uit. Eu aveam un portofoliu A4 cu lucrări exclusiv digitale…ei aveau schițe, crochiuri, nebunii, planuri, expoziții, cărbune, creionașe, d-alea cu planșe A3, A2, A1 MAXIM MAXIM…inima mea se zvârcolea și îmi cădea-n stomac și apoi mi se-ntorcea în gât.

Mă simțeam așa:

…și gândeam așa:

Am intrat în cele din urmă la interviu și a decurs ok. O țineau la fel ca toți bunicii noștri cu ”jurnalistica” și ”ziaristica”, m-au întrebat cam ce aș vreau eu să fac la disertație, am băgat niște bullshituri cu ”o îmbinare de tehnici publicitare de promovare și un proiect artistic pe care să-l dezvolt pe parcursul a 2 ani în mediul online”…nici eu nu înțelegeam ce zic. S-au uitat pe CV, puțin pe eseu, pe portofoliul meu, au râs la proiectul cu înjurături și Student in provincie și apoi, una din profe m-a întrebat dacă ilustrațiile sunt ale mele toate…m-am blocat. A cui să fie? Doar nu le-am luat de pe net…

Am terminat, am ieșit de la interviu, totul a fost ok. M-am dus la avizier să mă uit câți eram înscriși. Eram 38 de oameni pe 30 de locuri (20 la buget și 10 la taxă) și da…eu eram singura dintre toți oamenii ăia înscriși care terminase altă facultate și nu una de Arte…Pentru că nu era destulă panică:

S-au afișat rezultatele și am intrat a 6-a la taxă. Adevăru-i că ar fi fost prea de tot să fiu un outsider și la buget…

Am timp până pe 20 septembrie să mă hotărăsc dacă voi face (ahem, plăti 4100 de lei pe) acest master. Dar momentan mă simt bine că ”m-am strecurat” chiar și așa la un master doar în baza unui hobby…

Ăsta-i portofoliul cu care m-am prezentat: click să vedeți.

Anunțuri

Posted on Septembrie 6, 2013, in Fuck(ultate)!, Funny. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. mda. mă revăd pe mine… la fel intrat de la o facultate diferită de arte… la fel la graphic design…

    multă baftă, desigur…

  2. eu cred că ori nu era nevoie de atîtea cuvinte, ori de atîtea imagini. dacă scrii în cuvinte cum te simţi şi apoi trînteşti un gif cu aproape acelaşi lucru (doar că e repetitiv şi pe termen lung, privit, devine alienant), deja induci ideea de pleonasm. iar cînd bagi 10 gif-uri…
    cred că există undeva scrise chestiile astea – despre figurile de stil şi cît de multe poţi folosi.
    ca să citez o altă fostă absolventă fjsc, less is more.

  1. Pingback: Rezumat de 2013 | Hippie Cheese

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: