Uneori fur din magazine

…în mintea mea.

Să vă povestesc cum a început. Când aveam vreo 7 ani, am intrat într-un SH din Piatra Neamț cu bunica și fratele meu. Mă plimbam printre hainele alea care miroseau ”a germani” în capul meu și nu înțelegeam ce e așa atractiv la ele. Afară fiind un început de primăvară cu dezghețat de zăpadă și vânturi ”înșelătoare”, inevitabil, eram mucoasă. Dar ca un copil educat ce mă aflam, am scos batistuța din buzunar și mi-am suflat nasul.

Acesta e punctul culminant al poveștii. Aici, viața mea a luat o întorsătură neașteptată.

S-a întâmplat să-mi suflu nasul cu  batistă lângă o cutie de batiste. Pentru că e super normal să vinzi batiste într-un Second Hand. Și cum îmi făceam eu de lucru cu batista mea PERSONALĂ, tipul care avea acel SH m-a văzut și a început să urlu să o pun la loc. M-am oprit și am ridicat privirea din batistă, să-l văd cum vine furios spre mine. Bunica mea, care se uita la vreo bluză purtată de un german gras în trecut, a venit și ea repede spre mine.

Scena era asta: în stânga era bunica mea, în dreapta era afaceristul de succes, deținătorul unui SH în Piatra Neamț.

Bunica: – Ce-aveți cu nepoata mea?

Business man-ul: – Și-a suflat nasul într-o batistă pusă la vânzare. O batistă din CUTIA MEA!

Bunica: – Cum adică? Are batista ei, domn’le!

Business man-ul: – Nu doamnă, am văzut-o cum pune mâna în CUTIA MEA și își suflă nasul cu o batistă DE-A MEA!

Această ceartă se întâmpla cât eu nu-mi terminasem chiar bine de suflat mucii și aveam în continuare batista la nas, privirea mi se plimba de la stanga la dreapta . Apoi cred că am început să plâng și lacrimile s-au amestecat cu ce se întâmpla în nasul meu și nimic n-a mai contat.

Chestia e că nenea ăla insista ca bunica mea să-i plătească nenorocita de batistă. Și printre toate astea, insista să mă facă hoață. Nu știu exact cum s-a terminat toată povestea, că eu plângeam și plângeam, mucii curgeau și curgeau, mi-era teamă să-mi folosesc batista și probabil eram un copil foarte urât, cu fața roșie și schimonosită de plâns, cu un nas șters parțial, înfofolit cu geaca de iarnă (ca până la jumătatea primăverii aia se purta, just to be safe). Cred că am plecat acasă și m-a liniștit bunica pe drum…cât fratemiu ori râdea, ori mă ignora (căci era și el pe undeva prin această poveste).

Și acum să revenim la cum fur eu în mintea mea din magazine, în ziua de azi. Din cauza acestei întâmplări, de fiecare dată când intru într-un magazin, îmi fac un checkup al genții în minte și mă gândesc la o strategie de motivare al fiecărui produs care s-ar putea găsi în acel magazin și îl am eu în geantă. La fel și cu șervețelele: dacă-mi curge nasul și bag mâna în geantă să le caut, mă gândesc cum se poate interpreta dacă aș fi lângă raftul de șervețele…

Iar în perioada asta, că tot e iarnă, după ce-mi scot mănușile, trebuie să-mi amintesc să le bag în geantă înainte să intru în magazin, că dacă se întâmplă să le bag în geantă cât timp sunt lângă un raft și pare că am luat ceva de pe el? DACĂ?

Apoi îmi amintesc că dacă sunt acuzată în hypermarketuri și supermarketuri, pot să le cer să-mi arate pe camere că eu am pus mâna pe ce aveam de furat.

Sper că ești mulțumit, ”omule de afaceri” care deținea un Second Hand pe Bulevardul Dacia! You damaged me for life!

Dar măcar acum știu că nici dacă vreau să fur din magazine, nu pot…Iar SH-ul ăla a dat faliment la câteva luni după. Probabil ieșeau pe inventar în pierdere, cu atâtea batiste furate.

Anunțuri

Posted on Ianuarie 29, 2014, in La magazin. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: