Cea mai proastă decizie din viața mea

Oficial, am luat cea mai proastă decizie din viața mea. Pentru că mi-am cumpărat un card de 8 GB pentru telefon, m-am trezit cu ”spațiu de umplut” și așa am luat o decizie pripită și proastă: să-mi pun Queen Best Hits – 3 CD-uri a câte 17 melodii, deci 51 de melodii. Dacă vreodată veți simți o dorință să vă puneți 51 de hituri Queen pe player/telefon, departe fie acest gând de voi.

Când coboram scările de la metrou ascultam Crazy Little Thing Called Love și Doamne, cât m-am abținut să nu dansez ca Elvis pe această melodie. Apoi, când am urcat în metrou a început Bicycle Race și a fost atât de greu, ATÂT DE GREU să nu cânt sau să mormăi printre dinții strânși. Și vedeam lumea se uită la mine, parcă mă încurajau să cânt: ”You say black I say white, You say bark I say bite, You say shark I say hey man, Jaws was never my scene, And I don’t like Star Wars”…ca să-mi dau seama că nu se uitau încurajator la mine, ci mai degrabă, amenințător. Căștile mele erau pe jumătate băgate-n telefon…

Dar nu m-am oprit aici, pentru că odată ce începi să asculți acest album, nu te poți opri! Nu poți să-l închizi pe Freddie, pur și simplu nu e posibil!

Așa că l-am lăsat să cânte Killer Queen și mi-am scos cartea din geantă, poate așa îl izolam într-un colț al unei urechi, cât timp citeam. Da’ de unde! ”Recommended at the price, Insatiable in appetite, Wanna try?” îmi șoptea Freddie în urechea rămasă liberă și îmi venea să-i răspund că nu, nu vreau să încerc! Dar l-am lăsat în continuare să-mi distrugă voința cu Hammer to Fall…și când am ajuns în stație, aproape că am făcut un slide în genunchi prin ușile metroului pe Breakthru, ca mai apoi să mă mișc superșmecher prin mulțimea de la metrou și să mă abțin, din nou, să cânt: ”Honey you’re touching something, you’re touchin’ me!” (ceea ce era posibil, în acea îmbulzeală).

L-am mai iertat un pic pe Freddie cât eram pe scările rulante și mă ruga în Innuendo: ”Through the sorrow all through our splendor, Don’t take offense at my innuendo”. Și, când am ajuns în sfârșit la suprafață, și lumina m-a lovit în față, mi-am dat seama că ”You can be anything you want to be, Just turn yourself into anything you think that you could ever be, Be free with your tempo, be free, be free, Surrender your ego – be free, be free to yourself!”.

Și am realizat că mai rău de atât nu voi ajunge, ca în acest ultim moment: uitându-mă spre cer ca într-un film din ’80 și aproape aruncându-mi pumnul spre cer ca John Bender în The Breakfast Club.

Anunțuri

Posted on Martie 2, 2014, in Fără categorie. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: