Matematică cu barabule

BARABULE

Știți coșmarurile alea cu teste la matematică? Eu nu le-am avut niciodată. În mare parte pentru că în 5-8 o duceam ok cu matematica, iar în liceu…eram la uman, deci nici nu mai țin minte ce se întâmpla la orele de mate sau cum am trecut de/prin ele. Dar am înțeles aceste coșmaruri ieri, când am dat un test live de matematică, în Auchan.

O să încep cu un sfat: dacă observați o persoană bătrână stând dezorientată lângă o movilă de roșii, sau uitându-se lung la punga de legume congelate de abia culese din compartimentul lor sau părând foarte interesată de cifrele de pe cântar…sigur are nevoie de ajutorul vostru. Și zic ajutorul vostru, al cumpărătorilor, pentru că persoanele care lucrează în hypermarket au un radar special pentru oamenii bătrâni și nevoile lor și îi evită cu succes.

Asta mi s-a întâmplat mie: o tanti bătrână, pe la vreo 70-80 de ani, stătea lângă grămada de ”Cartofi noi România” și îi privea pătrunzător. Am dat o tură de raion de legume, sperând că eliberează cartofii să pot să-mi iau și eu. Dar nu. Tot acolo era. Mi-am luat inima în dinți, mi-am luat o pungă și m-am dus. Nici un cartof n-am apucat să bag în pungă, că m-a ochit:

– Domnișoară…(auleu, stai că mă ia)…cât vine 2 kilograme de cartofi?

 Eu ridic priviriea să văd cât e kilu’ și mă blochez un pic…mmm, 1.69 x 2 = mmmm…

– 3.40, ba nu, 3.38 sunt 2 kilograme de cartofi (hai că am rezolvat-o, îmi zic eu în gând fericită).

– Da’ 3 kilograme de cartofi? Cât vine?

– Aaaah…păi, păi 1.69 x 3 = în jur de 5 și ceva?

– Neah, nu iau atâta, că e prea scump…da’ 5 kilograme cât vine?

Atât mi-a fost. Era fix ca la tablă (la fizică și chimie în 5-8, pentru mine) când te blochezi și nu iese și degeaba faci calcule pe margine. Și am făcut-o pe aia: ”Stați să-mi scot telefonul”. Și-mi scot eu mobilul, dar cine-mi cunoaște mobilul, cunoaște că are lag la greu. Asta înseamnă: 1 minut să îmi apară pe ecran aplicațiile după deblocare și 2 minute să-mi intre în blestematul de calculator. Și bătrâna aștepta ca și cum avea tot timpul din lume, ca o profă de aia care oricum știe că te-a prins acolo în fața clasei, deci te lasă să transpiri un pic, să te prefaci că te gândești la un răspuns. I-am calculat și 5 kilograme, adică 8.45 lei.

– Nu nu. E prea mult (știu, mi-ați zis asta și la 3 kilograme și parcă 5 kilograme sunt mai multe decât 3 kilograme). N-am decât 4 lei.

Eu dădeam să mă îndepărtez ușor cu un singur cartof în pungă, să mă retrag în banca mea.

– Da’ 2 kilograme cât face? Îmi zice bătrâna, așa, ca de un ultim test.

– Dacă aveți 4 lei vă ajung de 2 kilograme. Luați 2 kilograme. E bine. La revedere.

M-am îndepărtat și m-am dat după raionul cu ceapă. Dar nu puteam să nu urmăresc până la capăt ce face doamna. A ajuns la cântar, cum ziceam mai sus și își priponise privirea la butoane. Apoi se uita în jur, căutând un alt samaritean să-i cântărească cartofii. Și dacă pe mine m-a torturat cu tabla înmulțirii, pe tipul pe care l-a găsit, l-a torturat cu transformări de kilograme în grame și jocul ”De câte barabule ai nevoie până la un kilogram? Câte scoți și câte pui?”.

Data viitoare îmi iau un calculator în buzunar. Măcar să știu o treabă.

Anunțuri

Posted on Iulie 3, 2014, in Cronici Crângășiene, La magazin. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: