Controlor full time și dealer part time

Pentru că în curând voi folosi RATB-ul ca să mă deplasez până la facultate, simt că va trebui să fac o nouă categorie pe blog despre asta. Cam în toți cei 4 ani de când sunt în București, am încercat să rămân fidelă metroului, pentru că e less stinky și less crowded.

În Piatra Neamț, acasă la mine, nu mi se părea ceva neobișnuit să merg 40 de minute pe jos dintr-un capăt în celălalt al orașului (cam atâta faci, și-l termini). Și, pe lângă asta, am evitat mersul cu autobuzul/troleul pentru că n-am știut niciodată dacă biletele se iau de la tarabă, automat sau șofer, iar microbuzele mă sperie pentru că nu reușesc să deschid/închid ușa aia pe șine și se trezesc mereu băbăciunile să urle la mine că le trage curentul. Așa că prefer să merg o tonă pe jos.

Acum, după ce v-am făcut intro-ul cu relația mea cu mijloacele de transport în comun, vreau să vă rog să vă amintiți întâi de povestea asta și apoi să le auziți pe următoarele.

Așa, ați citit? Bun. Acum să vă delectez:

Weekendul ăsta am fost la Piatra și încă de când am ajuns, mi-au fost promise pisici. Mai exact, Raluca mi-a ”vândut” ideea de mângâiat pisici mici, la magazinul mamei ei de la Ocol (undeva la ieșirea din Piatra, peisaj de țară, unde se ajunge cu autobuzul). Ne-am iubit cu pisicile și cățelul și a venit vremea să plecăm.

Nu i-am chinuit, ci doar i-am iubit.

A post shared by Ioana Cozma (@hippiecheese) on

Moale ca o oaie.

A post shared by Ioana Cozma (@hippiecheese) on

Am luat autobuzul înapoi și, pe la a doua stație, urcă pe ușa din mijloc un tip…se împiedică pe parcurs, încearcă să se ridice și se mai împiedică încă o dată, alunecând cu capul fix între picioarele unei doamne care stătea pe scaunul paralel cu intrarea aia. Doamna se uita pe geam în timpul ăsta, până s-a trezit cu capul tipului între picioarele ei, s-a speriat, l-a împins de cap înapoi și a strigat ”Ptiu, drace!” (cred că și-a făcut și o cruce). Tipul s-a ridicat rușinat și tot autobuzul se uita râzând la el. Raluca aproape plângea de râs și eu încercam să-i spun, printre sughițuri, că nu ar trebui să râdem…

După ce Raluca a coborât lângă blocul ei, eu am rămas să merg vreo două stații mai încolo. Imediat ce coborâse ea, urcă un nene care arăta super dubios și vine spre mine cu mâna la pieptul gecii, șoptind…la felul cum arăta, eu am înțeles că mă întreba: ”Vrei droguri?”. Pana mea, eram într-un autobuz în Dărmănești, Piatra Neamț și tocmai aici s-a găsit unul să mă întrebe dacă vreau droguri? I-am răspuns că nu, nu părea peisajul potrivit. Și s-a încruntat, cum să nu vreau? Am mai dat o dată din cap, că nu. Și-a băgat mâna mai adânc în geacă și m-am speriat, ce face? Scoate drogurile să le fluture? De fapt, omul și-a scos legitimația de controlor…el mi-a zis, de fapt, ”Biletul la control” (șoptit). Na, fiecare se gândea la ce-l doare.

Din toate poveștile, nu știu dacă e indicat să mai circul cu RATB-ul. Sau poate că e, să vă povestesc aici?

Anunțuri

Posted on Octombrie 7, 2014, in Funny, Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: