O săptămână de alergat/sport/ceva pe acolo

Săptămâna trecută, m-am apucat de alergat. Niște yoga și pilates fac dimineață de dimineață, dar alergatul n-a fost niciodată pe lista mea de priorități, așa că am zis că e timpul. O motivație pentru asta ar fi că mi-am luat acum 2 săptămâni un cruiser și, odată cu datul pe el, s-a născut în mine teama că o să am doar un picior musculos. Cine vrea doar un picior musculos? Nimeni.

M-am dus la alergat la Lacul Morii, ca să lucrez ambele picioare și să nu rămână unul în urmă. Ca să am ce face cât alerg și ca să nu mă întreb în capul meu ”Ce fac cu viața mea?”, mi-am luat și câte un album diferit pe zi, să-l ascult cât dau din gioale.

Vă voi povesti pe zile cum a fost și poate că poveștile astea vor părea scoase din jurnalul unui alcoolic care încearcă să se apuce de sport, dar nu vă speriați…există speranță pentru toți!

Ziua 1 – ascultam Cities Aviv – Digital Lows

Asta a fost cea mai chill zi. Pentru că nu m-am dus cu gândul să alerg, ci cu gândul să ”estimez pista”. Și am urcat scările, am ajuns sus și m-am uitat. Știți când te uiți așa la un drum și îți zici: ”Hai, bă, că nu-i chiar așa de lung. E ok. Îl merg/alerg imediat”. E o minciună. Te minți singur. Așa m-am mințit eu în prima zi – ca și cum aș fi în deșert și m-aș uita la un deal de nisip din depărtare și aș zice: ”Hai că nu mai e atât de mult, ajung imediat la apă”. M-am plimbat o oră în lung și-n lat.

Ziua 2 – ascultam Jungle – Jungle

Cu dimineața-n cap, m-am dus să alerg. Asta era ziua cea mare. Totul mergea cum trebuie: soare, frumos, vântuț. Am început să alerg și…după un minut mă întrebam deja dacă e ok să mă opresc. Din nou: când te uiți în zare și zici: ”Aaah, fac un sprint până acolo imediat!”. Nu, nu faci. Pentru că ai 1000 de ani și nu ai condiție fizică și nu mai ești în clasa a 7-a la proba de sport (probabil ultima oară când ai alergat cum se cuvine). Dar asta am făcut: sprinturi cu mers între ele, timp de o oră, să zic că am făcut ceva. Ca să înțelegeți: alergam atât de încet, că un moșuleț care venea (mergând) din direcția opusă mi-a făcut din mână și eu am avut timp și să-i zâmbesc și să-i fac din mână când treceam pe lângă el.

Ziua 3 – ascultam Moruf – Shades of Moo

Cu o noapte înainte am băut 3 beri. Nu una, nu două, ci trei! Pentru că de ce nu? Vă zic eu de ce nu: pentru că te trezești ca moartea la 8 dimineața și te întrebi unde ești: acasă sau într-un șanț? E ok, ești acasă, doar că ai dormit cu geamul deschis și te simți ca-n șanț. Am pornit (m-am târât, mai bine spus) spre Lacul Morii. Bă, și de data asta, am reușit să alerg mai mult, tot cu pauze de mers, dar a fost mai bine. Și acum mă întreb dacă alea 3 beri au fost în spatele acestei îmbunătățiri (nu, cred că nu e ok să mă motivez așa).

 Ziua 4 – ascultam TV On the Radio – Nine Types of Light

M-am trezit cu o febră musculară în locuri unde nu credeam că e posibil să ai febră musculară. Nu vă gândiți la prostii, mă refer la mușchii tibiali. În rest, a fost o zi în care a mers totul bine, am rezistat mai mult decât în ziua precedentă și cel mai important: m-am jucat cu doi labradori minunați.

Ziua 5 – ascultam Quasimoto – Yessir Whatever

A fost o super idee să rămân până la 2 noaptea în oraș și apoi să mă trezesc la 7:30. O SUPER IDEE! Mă simțeam lovită de autobuz și m-am urnit mai greu ca în celelalte zile spre Lacul Morii, iar pescarii ocupau deja toate laturile până am ajuns eu. Și cum alergam eu așa, trec doi tipi îmbrăcați în trening care pasau un pet de bere de la unul la altul, în timp ce fugeau. CE? Există un club al alergătorilor băutori de bere – 2 în 1? Pentru că vreau să mă înscriu și eu.

Ziua 6 – ascultam On And On – 1Ø1 Compilation

Din toată muzica, asta a fost cea mai potrivită pentru alergat: fără versuri pe care să-mi doresc să le cânt și destul de agitată cât să-ți dea zvâc. Totul a mers chill și am reușit să alerg mai multe ture fără să îmi doresc să mă opresc la fiecare 30 de secunde ca în prima zi. Asta a fost ziua în care mi-am dat seama că poți să te obișnuiești și să începi să-ți construiești o rezistență.

Ziua 7 – ascultam Thomston – Argonaut

În ziua 6 a fost ziua mea de naștere și petrecere și alcool…deci în nici un caz nu m-am trezit să alerg după 3 ore de somn. Dar ca să compensez cumva, am ieșit pe la 11 noaptea cu placa-n parc. Mai degrabă, la cât eram de obosită, formularea e: am ieșit să bântui parcul, pentru că de abia mă mișcam. Am dat o tură în timp ce mă gândeam cum să ajung mai repede în pat.

Dacă voi continua cu alergatul, întrebați? Băi, probabil că da. Azi am luat-o deja de la capăt. Plus că trebuie să aflu cum mă înscriu în clubul alergătorilor băutori de bere.

 

Anunțuri

Posted on Aprilie 27, 2015, in Activităţi, Unde fugim de acasa?. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Am dat de ăsta și mi-am amintit de articolul tău 😀 http://www.divainbocanci.ro/invat-sa-alerg/ Ieri am fost la prima mea alergare și am supraviețuit și eu. Spor 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: